Crăciunescu a arbitrat "accidentat" finala Ajax-Milan

on Crăciunescu rămâne un nume de referinţă în istoria arbitrajului din România. Actualul format al Ligii Campionilor, ce funcţionează din 1992, nu a mai permis niciunui central român să ajungă atât de departe. Cauzele sunt multiple, dar nu despre asta discutăm acum. Rândurile de mai jos sunt destinate lui Ion Crăciunescu, centralul român care a dat mâna cu Berlusconi şi cel căruia Van Basten, Gullit sau Maradona i s-au adresat cu „Refree”. Atât, fără a-l inoportuna în vreun fel. Povestea lui Ion Crăciunescu de la finala Ligii Campionilor din 1995 începe imediat după ce a aflat că va conduce meciul acelui an. „Federaţia a făcut imediat presiuni pentru ca, pe lângă Grigorescu la o tuşă şi Porumboiu de rezervă, care erau bătuţi în cuie, să-l iau la cealaltă tuşă pe Abrudan sau pe Ologeanu. Eu n-am vrut şi l-am luat pe Tudor Constantinescu din Craiova. Şi bine am făcut!”, povesteşte fostul arbitru.

Impresionat de Berlusconi

Istorioara continuă cu hotelul
de cinci stele în care brigada românească a fost cazată înaintea partidei: „Acolo am văzut cea mai mare
aglomeraţie de nume mari ale fotbalului din cariera mea. Platini sau Blatter au venit la mine şi mi-au urat baftă! A fost ceva!”. Tot la acest capitol trebuie trecut şi episodul de la stadionul „Ernst Happel”. „Am intrat în cabina Milanului să verific echipamentul şi am dat nas în nas cu Berlusconi şi cu fiul său. M-a impresionat pe loc. Oamenii aceştia au ceva aparte. Ţin minte că eu şi Grigorescu i-am dat puştiului lui Berlusconi un fanion cu România, lucru care l-a impresionat pe omul de afaceri”, a continuat Crăciunescu.
O întrebare firească: e ceva neştiut de la acea finală la care tânjim cu jind privind ce se întâmplă acum în arbitrajul românesc? Ion Crăciunescu a dezvăluit un amănunt interesant: „Marea mea teamă a fost să nu cedez din punct de vedere medical. Făcusem o ruptură la muşchii gemeni şi mi-a fost greu. În cele din urmă, m-am descurcat”.