Lume, lume, atentiune, Ilascu e-n actiune!

Studioul local PRO TV Chisinau ne-a introdus, lunea trecuta, in Profunzimile neprofunde ale salariatei Lorena Bogza si in secretomaniile simulate de catre Ilie Ilascu. O emisiune plictisitoare, cu pretentii de bomba jurnalistica, inregistrata anterior, fara ca acest lucru sa-l specifice realizatorii, dar, pentru a-i insela pe telespectatorii neavizati ca ar fi transmisa in direct, au lasat sa curga intr-o veselie mesajele prin s.m.s. O escrocherie ieftina, lipsita de profesionalism si respect fata de telespectatori. Taina venirii lui Ilascu la Chisinau si a interviului este greu de estimat.

L-am vazut pe Ilie Ilascu pentru prima data la TVR in cumplita cusca din care a emis cunoscuta declaratie „Te iubesc, popor roman!” Socrii mei de atunci au izbucnit in lacrimi. Eu eram contrariat pentru ca nu intelegeam si nu stiam prea bine dedesupturile politicii de pe aici, ocupat fiind mai mult cu descifrarea dedesupturilor politicii romanilor de atunci. Oricum, am fost impresionat profund! Ulterior am avut ocazia sa-l cunosc pe regizorul Alexei Barat de la TVM, autorul cunoscutei filmari realizate in conditii de risc maxim, care la ora actuala a ajuns blazat dupa toate nemultumirile pentru lipsa de recunostinta a unora, inclusiv a lui Ilascu. Filmarea facuta de el a fost tirajata si piratata in toata Europa, celebrizindu-l mediatic semnificativ pe Ilascu, iar Barat asteapta si acum un „buna-ziua” simplu ca buna-ziua de la Ilascu. Nimic altceva!

Am vazut luni un Ilascu total dezarmant, dezamagitor, fals ermetizat si depasit de timp
. A crezut ca poate fi un Nelson Mandela al moldovenilor si a fost depasit de politica facuta dincolo de zidurile temnitei sale. A nadajduit acelasi lucru in Romania, dar si-a demonetizat orice farima din aura de posibil erou. Nimeni si niciodata nu ar dori sa traiasca experientele lui Ilascu! Dar el este un om viu, aproapele nostru si politician, mai ales, astfel incit avem dreptul legitim sa-l observam si sa-l studiem. Inscris fiind in Partidul Romania Mare, Ilascu si-a ales tichia de margaritar care a stiut ca i se potriveste. Sunt prea multi romanii cinstiti care au tot dreptul sa-l priveasca cu suspiciune! Ilascu, asemeni Leonidei Lari, aduc in politica damboviteana un exotism care stirneste stupoare, zimbete greu de ascuns si secvente ilare pentru jurnalisti. Ei „stiu multe”, „nu pot spune totul dintr-o data”, sunt sententiosi, au relatii cu Dumnezeu si multe Securitati, sunt inflacarati si penibili patrioti de tribuna, nu suporta sa-i contrazici si-ti flutura spectrul unei posibile lovituri la moaca daca nu ii asculti.

Ilie Ilascu nu este toate din acestea, el este doar o parte. Bucurestiul si drumurile europene n-au reusit sa-i cizeleze limbajul si comportamentul rudimentar. Ii place sa oculteze totul, sa devina personajul principal al tuturor conspiratiilor secrete, afisind in acest scop o mina stupida care vrea sa spuna: „Sunteti mici, dac-ati sti ce stiu eu!...” Poza lui de superagent pe care o afiseaza a inceput sa plictiseasca chiar. Creeaza senzatia ca vrea cu orice pret sa se faca util oricaror servicii secrete. Regimul de detentie draconic pe care spune ca l-a suportat, conform unei logici elementare, a fost de natura
sa-l instraineze de evolutiile vietii de dinafara, inclusiv de urzelile care se tes la nivelul serviciilor secrete. Orice serviciu
secret nu poate avea nevoie de Ilascu decit pentru a afla ce stie de dinainte de anul 1992 sau, eventual, de relatiile lui pe care si le-a conservat. Dar, conform aceleasi logici, Ilascu trebuie sa devina suspect pentru orice politician sau serviciu secret prin insusi faptul ca a stat atita amar de vreme in temnitele transnistrene, iar la eliberare opinia publica nu a vazut un Ilascu ascetizat de recluziune, ci un barbat corpolent si bine hranit in aparenta. Ilascu, cel vazut de mine luni seara la tv, m-a intristat si prin faptul ca se joaca infantil cu atitudini enigmatice, care in fond nu spun nimic altceva decit ca vrea sa tina cu dintii de o imagine care l-a parasit de mult. Nu intru in detalii pe care nu le cunosc si nici nu vreau sa le cunosc, ma refer la afirmatiile facute la adresa lui Iurie Rosca, Cubreacov sau Pasat. Observ doar ca Iurie Rosca stie sa ramina, sa fie o prezenta activa si un factor de influenta in marea politica de la Chisinau, Cubreacov s-a identificat fructuos cu problemele ecumenice ale Mitropoliei Basarabiei, iar Pasat... a fost pasat din motivele invocate de catre instanta de judecata. Ilie Ilascu, predestinat conspiratiilor (este si asta o pasiune!), a recunoscut ca s-a intilnit cu acesta in scopul contracararii comunistilor in campania
electorala trecuta, implicit spre a-l anihila pe Vladimir Voronin. Ilascu nu neaga acest lucru, ci este nemultumit de faptul ca Pasat ar fi omul rusilor. El, implicit, recunoaste ca s-a aventurat intr-o actiune ilegala. Vorbind despre modalitatile de contracarare a comunistilor in campania electorala trecuta si amintind despre mijloacele electorale folosite, Ilascu a afirmat ca acestea „ajung pina la ilegal”. Temnita, pentru Ilascu, remarc nu fara stringere de inima
, a fost un univers creator de fantasme, nu de revelatie sau de reevaluare inteleapta. Dupa o astfel de tragica experienta omul tinde spre purificari firesti, iar exemple similare romanesti avem cu nemiluita, pentru ca a fost detentie politica, nu de drept comun. Romanul simplu, dar si moldoveanul, mi-a fost dat sa aud, crede ca se merita un astfel de martiraj, daca ulterior esti rasplatit asemeni lui Ilascu. Omul curat la suflet nu poate fi inselat cu doar o vacanta de martiraj, el cere acestuia prelungire in intelepciune, nu in operatiuni de tip comando. Amintesc doar citeva exemple pozitive in persoanele lui Corneliu Coposu, Gala Galaction sau Petre Tutea.

Fireste, pot sa gresesc, dar scenariile descrise de Ilascu, potrivit carora urma sa-i elibereze pe colegii sai de temnita, au un iz explicabil de parfum de filme americane si imaginatie de K.G.B.-ist iesit la pensie. De vina nu pot fi decit ratiunea, Internetul si lecturile serioase, nu cele politiste sau S.F. Pot gresi, iarasi, dar impresia lamentabila pe care mi-a produs-o Ilascu deriva si din aceea ca-mi parea trimis in teritoriu pe linie de partid. De catre Romania Mare! Ilascu, sunt aproape sigur, este depasit de subtilitatile politicii care se face astazi la Chisinau, se ghideza, cred, doar dupa urechi.

Ilascu vazut la Pro TV Chisinau mi-a lasat impresia de detractor de serviciu cu masca de martir care nu i se prea potriveste pe fata dolofana de gurmand preocupat mai mult de propria imbuibare decit de cauza nationala. Cu atit mai putin de aflarea sau de rostirea adevarului. Spionomania infantila si acuzatiile iresponsabile aruncate in spatele unor politicieni ar fi pur si simplu penibile, daca nu s-ar vedea cu ochiul liber ca acest personaj rasuflat si agresiv este constrins sa plateasca un tribut rusinos cuiva care dispune de el ca de o unealta, ca de un instrument de dezinformare a opiniei publice si de compromitere a unor politicieni indezirabili.